Radiocomunicaţiile – simbol al continuităţii şi evoluţiei tehnicii de transmisiuni radio din ultimul secol
Radiocomunicaţiile în România stau sub semnul a numeroase progrese, în domeniul tehnic şi în cel ştiinţific, care au condus la dezvoltarea continuă a radiotelegrafiei şi radiofoniei.
Evoluţia radiocomunicaţiilor este strâns legată de dezvoltarea economică, socială şi, mai ales, culturală, dar şi de contextul istoric, care a cunoscut numeroase schimbări după primul război mondial.
În asigurarea progresului unei ţări, accesul la informaţie într-un timp scurt şi pe arii cât mai mari a devenit o necesitate care a stat la baza interesului acordat constant pentru dezvoltarea mijloacelor şi tehnicilor în domeniul radiocomunicaţiilor.
Astfel, radiocomunicaţiile au devenit principalul mijloc de comunicare în masă, dobândind o mare importanţă de-a lungul ultimului secol.
Momente care au marcat istoria radiocomunicaţiilor în ultimul secol
În România, radiotelegrafia a fost utilizată pentru prima dată de Serviciul Maritim Român care a instalat, în 1908, prima staţie la Constanţa. În anul următor, marina militară a instalat trei posturi la Călăraşi, Giurgiu şi Cernavodă.
În timpul Primului Război Mondial, radiocomunicaţiile au avut un rol major, fiind singurul mijloc de comunicare cu aliaţii.
În august 1914, la izbucnirea războiului franco-german, din cauza întreruperii totale a legăturilor telefonice şi telegrafice prin fir, România a fost în pericol de a nu comunica cu aliaţii săi pentru că nu avea niciun aparat cu care să poată recepţiona şi transmite ştiri în afara ţării. Însă, inginerul Emil Giurgea, doctor în ştiinţele fizice şi unul dintre întemeietorii radiocomunicaţiilor în România, a reuşit să instaleze în Parcul Carol I un post de emisie-recepţie provizoriu, cu aparatură proprie, adusă din Franţa. Cu acest sistem de emisie-recepţie, Giurgea a stabilit legătura cu Atena, Milano şi Paris. Ulterior, s-au mai instalat două posturi în Bucureşti: la Filaret, de 12 kW putere, şi la Băneasa, de 40 kW putere.
În anul următor, cu o bună parte din echipamentele staţiei din Parcul Carol, inginerul Giurgea a instalat o staţie mobilă pe un tren, fiind primul tren din lume cu instalaţie T.F.F. (telegrafie fără fir).
Staţia Herăstrău
Pentru a face faţă cerinţelor de comunicaţie în timp de război, inginerul Giurgea, cu sprijinul Guvernului, a instalat, în 1915, staţia de la Herăstrău de 150 kW putere, care a avut un rol important pentru România în Primul Război Mondial, fiind singurul mijloc de comunicare rapidă cu aliaţii. Prin staţia Herăstrău s-a primit declaraţia de război a Turciei şi mai târziu a Bulgariei. Staţia Herăstrău a funcţionat în condiţii excelente până în noaptea de 22 spre 23 noiembrie 1916, când, odată cu intrarea armatei germane în Bucureşti, staţia a fost mutată de inginerul Emil Giurgea la Botoşani şi, ulterior, la Iaşi, unde a funcţionat până în 1918. Apoi, a fost mutată în Bucureşti, la Băneasa, unde a funcţionat până când s-a refăcut staţia de la Herăstrău, în anul 1919.
În prezent, staţia Herăstrău funcţionează în cadrul Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A.
Între anii 1919-1930, s-au desfăşurat lucrări pentru refacerea şi dezvoltarea în continuare a reţelelor de telecomunicaţii distruse în timpul războiului.
Imediat după război, între 1920-1924, reţeaua de telegrafie fără fir a fost extinsă. În 1921, din iniţiativă guvernamentală, s-a înfiinţat o reţea de posturi radiotelegrafice care a acoperit teritoriul ţării şi a permis corespondenţa la distanţe mici, mijlocii şi mari.
După 1924, numărul staţiilor a crescut semnificativ. Un utilizator important de radiocomunicaţii din acea perioadă a fost Serviciul Maritim Român.
Până în 1928, în România au fost instalate numeroase posturi de radiocomunicaţii, atât la Bucureşti, cât şi la Galaţi, Oradea, Constanţa, Cluj, Craiova, Timişoara, Cernăuţi, Iaşi.
Radioul
Perioada de după 1920 este dominată, atât la nivel internaţional, cât şi în România, de apariţia şi dezvoltarea radiodifuziunii. Între anii 1925 – 1928, un grup de radioamatori, al cărui lider a fost inginerul Dragomir Hurmuzescu, a militat pentru înfiinţarea postului naţional de radiodifuziune. Astfel, în martie 1928, s-a înfiinţat Societatea Română de Difuziune Radiotelefonică şi, în 1 noiembrie 1928, a avut loc prima emisiune oficială a postului naţional Radio România. Primele cuvinte au fost rostite de Dragomir Hurmuzescu, considerat părintele radiodifuziunii române: „Alo, Alo, aici Radio Bucureşti!”.
Transmisiile se realizau cu un post improvizat, montat la Staţia Băneasa în 1927. Societatea de radiodifuziune va înlocui, în 1929, postul provizoriu de la Băneasa cu un emiţător nou Marconi (18 kW), în unde medii.
Staţia Bod
În vederea instalării unei staţii mai puternice, capabile să acopere cât mai mult din suprafaţaţ ării, inginerul Cartianu Popescu a proiectat şi construit între anii 1933-1934 o nouă staţie de emisie. Locul ales a fost Bod, aşezare situată în apropiere de Braşov. Aceasta era o zonă foarte umedă, care în anotimpurile ploioase devenea mlaştină, asigurând cele mai bune condiţii pentru „antenele de împământare”.
În anul 1934, s-au început testările de recepţie, cu un emiţător de 20 kW, care acoperea o bună parte din Transilvania cu programele de la Bucureşti.
Punerea în funcţiune a emiţătorului integral, la puterea de 150 kW, s-a realizat în ziua de 1 ianuarie 1936, prin comandă de la distanţă, butonul de pornire fiind acţionat de regele Carol al II-lea, din castelul Pelişor de la Sinaia. Prima transmisiune pe noul emiţător a fost mesajul de Anul Nou adresat naţiunii române de către regele Carol al II-lea.
Staţia de emisie de la Bod avea să devină cea mai importantă staţie de radio din România, cu cel mai puternic emiţător din sud-estul Europei. Însuşi Guglielmo Marconi a venit special de la Londra la Braşov pentru a asista la instalarea emiţătorului inventat de el.
Staţia Bod funcţionează şi astăzi, în cadrul Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A.
Televiziunea
În România, primele teste în ceea ce priveşte transmisia imaginilor la distanţă au avut loc în anul 1928. Abia în anul 1937 se realizează prima emisiune de televiziune din România, la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Profesorul Alexandru Spătaru a reuşit în anul 1953 s#259; pun#259; în funcţiune primul emiţător de televiziune românesc în alb-negru.
În 1956 apare Televiziunea Română, cu care Radio România fuzionează, formând împreună instituţia numită Radioteleviziunea Română. În 1994, Radioteleviziunea Română s-a scindat în Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune care au devenit servicii publice autonome, de interes naţional şi independente editorial.
Comunicaţiile prin satelit
Lansarea primului satelit în spaţiu, în 1957, a marcat istoria comunicaţiilor la nivel mondial. Au urmat, apoi, primele comunicaţii, realizate în anul 1961, prin intermediul satelitului INTELSAT 1 (Early Bird).
Centrul de Comunicaţii prin Satelit Cheia
Un moment deosebit de important în istoria dezvoltării comunicaţiilor în România l-a constituit inaugurarea, în octombrie 1976, a Centrului de Comunicaţii prin satelit Cheia, din judeţul Prahova.
Odată cu înfiinţarea Centrului de Comunicaţii prin Satelit Cheia, au fost achiziţionate şi instalate două staţii de comunicaţii prin satelit, folosind sateliţii Organizaţiei Internaţionale de Telecomunicaţii – INTELSAT.
De-a lungul timpului, Centrul de Comunicaţii prin Satelit Cheia a devenit cea mai importantă poartă a României de intrare/ieşire pentru comunicaţii de voce, date, audio şi video cu cele mai îndepărtate state de pe glob.
Centrul de Comunicaţii prin Satelit Cheia, din cadrul Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A., este cel mai mare teleport din Europa Centrală şi de Sud-Est.
Telefonia mobilă şi Internetul
Un serviciu de telecomunicaţii care a avut o răspândire rapidă în România este telefonia mobilă, care a devenit funcţională în anul 1992. De asemenea, Internetul, o alternativă de comunicare şi de informare, a avut o dezvoltare spectaculoasă în România, începând din anul 1993, când s-au realizat primele conexiuni dial-up.
Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A.
În anul 1990, a fost înfiinţată prima regie autonomă din România – ROM-POST-TELECOM, care a preluat activitatea operaţională în domeniul telecomunicaţiilor, radiocomunicaţiilor şi poştei. În anul următor, ROM-POST-TELECOM a fost reorganizată.
Astfel, au luat naştere patru regii autonome: Radiocomunicaţii, Romtelecom, Poşta Română, Inspectoratul General al Radiocomunicaţiilor (IGR) şi societatea comercială pe acţiuni Bancpost.
În anul 1998, prin reorganizarea R.A. Radiocomunicaţii, s-a înfiinţat Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A.
Pe parcursul celor 27 de ani, compania şi-a consolidat poziţia pe piaţ ă, devenind astăzi principalul furnizor naţional de servicii de broadcasting şi un jucător important în domeniul comunicaţiilor electronice.
***
Prin dezvoltarea şi modernizarea continuă a telecomunicaţiilor, România a reuşit să se alinieze constant la evoluţia mondială, fiind în pas cu realizările din acest domeniu de importanţ ă majoră în secolul comunicării şi al comunicaţiilor.